Una peste alta, mai frumos decat am crezut. Nu stiu ce se face, unde si cu cine, dar eu sunt multumit ca am putut sa fiu cu cele mai importante persoane din viata mea.
(in ordinea intamplarii)
Prietenii mei din Buc si cu piticul lor; cu brad, colinde, Mos Craciun, carnati, wiskey, cadouri pentru toata lumea, rumy pana dimineata.
Parintii mei; cu "brad", cadouri, mancare buna, filme 3d, liniste.
Ea; cu plimbare, amintiri, sentimente. Cu 6 ani plini. Nici nu imi dau seama cand au trecut. Parca ieri ieseam cu ea prima oara si o lasam pe saraca amanet pentru a impinge o Dacia 1310 ramasa fara baterie la vale. Parca ieri faceam primul, asa zis, salariu (bacsis) si ii luam fetii o bratara. Parca ieri am mers cu cortul, cu masina, cu masina, cu alta masina, cu cortul iar, pe stadion, la munte, la padure, la shaorma, la pizza. Parca ieri ne vedeam la liceu, chiuleam de la ore, o duceam acasa, vorbeam la telefon, vorbeam pe messenger, ieseam la plimbare, vorbeam pe messenger, vorbeam la telefon, dadeam bipuri si mesaje, toate intr-o zi. Si nu ne ajungeau 24 de ore niciodata. Parca ieri era ziua ei, majoratul, si eu o dau in bara cu o declaratie de dragoste, sa ii zicem, macar, nu tocmai reusita. Si parca ieri, in aceeasi zi dupa un an, cand plecam fara sa iau acel lucru important, mintea!, nestiind ca o sa fie ultima oara. Au trecut 5 ani.
Cine ea? Ea care, din pacate, nu mai este "ea". Ea este "ea", dar eu nu mai sunt "el".
Monday, December 26, 2011
Tuesday, December 20, 2011
Orient, inca unul
A ajuns Mos Gerila cu Posta Romana cu un cadou pentru .. "mosu". L-am cautat ceva timp, l-am gasit pana la urma in SUA, l-am platit via PayPal, comandat via eBay si a venit de curand.
A fost primul ceas in adevaratul sens al cuvantului pe care l-am avut. L-am primit de ziua mea, cred ca undeva la 17-18 ani (tata il avea de pe la sfarsitul anilor `90). Binenteles ca am reusit sa ii sparg ecranul de cristal. A fost reparat grotesc, fiind pus un geam din plastic si lipit oribil. Normal ca a ajuns intr-un dulap alaturi de un Atlantic vechi; nu a mai fost purtat.
Happy :)
A fost primul ceas in adevaratul sens al cuvantului pe care l-am avut. L-am primit de ziua mea, cred ca undeva la 17-18 ani (tata il avea de pe la sfarsitul anilor `90). Binenteles ca am reusit sa ii sparg ecranul de cristal. A fost reparat grotesc, fiind pus un geam din plastic si lipit oribil. Normal ca a ajuns intr-un dulap alaturi de un Atlantic vechi; nu a mai fost purtat.
Happy :)
Friday, December 9, 2011
Ceva ciudat.. si o plimbare cu metroul
Ti s-a intamplat sa vrei sa fii intr-un fel anume (cazul de fata "sociabil") dar sa nu poti sa fii asa? Deloc, de nicio culoare, niet, canci, zero.
Am avut, sa ii zicem, ocazia, sa imi pun la munca aceasta calitate prin nevoie, nu prin vointa proprie - am avut un training in frumoasa "regiune" pipera. Si am avut ocazia sa fiu langa o persoana intr-adevar sociabila. Un tip. Care era foarte cautat, ca si persoana de contact, de varii persoane si pentru varii motive. In principiu nimic deosebit, small talk. Un "Ce faci?", un "hai la o cafea", o vrajeala cu o "bagaboanta" din cand in cand, ca asa ii sta bine unui barbat, etc, etc.
Eu nu pot. Chiar nu pot. As vrea, dar nu pot. Am putut odata. As vrea, dar nu pot si nu vreau sa pot cred. Daca nu zici "ceva" nu ma intereseaza. Simplu, sec. Si cum pe planeta mea exista alb si negru si deloc gri, am decis, poate pentru o inca o data, sa iau masuri. Inchid conturi, am inceput cu Facebuk care produce o dependenta mai agresiva decat cea de tutun si care ar merita studiata, si cred ca voi continua cu telefonul personal. Cred ca e cazul.
In alta ordine de idei, venind vorba de cursul de la pipera: eu recunosc ca am fost "cacat" in masina. Paine iau cu masina, gunoiul nu am cum sa il duc cu masina plus ca se si impute ca altfel asa as face, oricum, oricand, orice cu masina! Am zis sa nu fiu nebun sa stau 2 ore bara la bara pana in pipera din militari, de la 7 la 9, si am ales metroul. Cea mai mare greseala! Cred ca doar la coada la fasole si carnati, moastele Sf Parascheva, deschidere de Penni sau Lidahl intr-un sat uitat de lume fara electricitate, si/sau mai stiu eu ce alte "traditii" d`aste in stilul caracterestic al lui homo sapiens de pe aceste meleaguri gasesti atat puhoi de lume.
Ba, multi! Multi rau! Si cand treci pe la Unirii si mai vezi confirmarea ca suntem 7 milioane (si 53 de suflete cand esti langa MC, ca pana jos langa metrou mai ne inmultim cu inca vreo 500-1000 de altii) iti vine sa o iei pe campii si sa te duci intr`o chilie pe marginea unei prapastii. Si hai ca daca suntem multi si nu trebuie sa intram in contact unii cu altii ar fii cum ar mai fii. Dar sa incepi sa te inghesui in metrou cu coatele, picioarele, laptopurile, caciulile si alte alea, e penibil. O sa inceapa sa angajeze oameni ca la indieni/chinezi care sa se ocupe cu penetrarea (inghesuirea) cator mai multi cetateni (animale) in metrourile moi si ude (transpirate). Plus ca jegosul ala infect care conduce atelajul si care vede ca lumea inca nu a coborat / urcat / asteapta in usi si nu se impinge ca vitele, inchide usa. Sper sa isi bage butonul ala de il apasa prin uretra pana cand ajunge sa ii fie piatra la rinichi.
O reprezentare a peronului spre pipera, ora 8 30 aprox, 5 secunde dupa ce metroul a plecat full ochi din statie. Asa ceva? Suntem prea multi. Sparta rullz!
Uploaded with ImageShack.us
Am avut, sa ii zicem, ocazia, sa imi pun la munca aceasta calitate prin nevoie, nu prin vointa proprie - am avut un training in frumoasa "regiune" pipera. Si am avut ocazia sa fiu langa o persoana intr-adevar sociabila. Un tip. Care era foarte cautat, ca si persoana de contact, de varii persoane si pentru varii motive. In principiu nimic deosebit, small talk. Un "Ce faci?", un "hai la o cafea", o vrajeala cu o "bagaboanta" din cand in cand, ca asa ii sta bine unui barbat, etc, etc.
Eu nu pot. Chiar nu pot. As vrea, dar nu pot. Am putut odata. As vrea, dar nu pot si nu vreau sa pot cred. Daca nu zici "ceva" nu ma intereseaza. Simplu, sec. Si cum pe planeta mea exista alb si negru si deloc gri, am decis, poate pentru o inca o data, sa iau masuri. Inchid conturi, am inceput cu Facebuk care produce o dependenta mai agresiva decat cea de tutun si care ar merita studiata, si cred ca voi continua cu telefonul personal. Cred ca e cazul.
In alta ordine de idei, venind vorba de cursul de la pipera: eu recunosc ca am fost "cacat" in masina. Paine iau cu masina, gunoiul nu am cum sa il duc cu masina plus ca se si impute ca altfel asa as face, oricum, oricand, orice cu masina! Am zis sa nu fiu nebun sa stau 2 ore bara la bara pana in pipera din militari, de la 7 la 9, si am ales metroul. Cea mai mare greseala! Cred ca doar la coada la fasole si carnati, moastele Sf Parascheva, deschidere de Penni sau Lidahl intr-un sat uitat de lume fara electricitate, si/sau mai stiu eu ce alte "traditii" d`aste in stilul caracterestic al lui homo sapiens de pe aceste meleaguri gasesti atat puhoi de lume.
Ba, multi! Multi rau! Si cand treci pe la Unirii si mai vezi confirmarea ca suntem 7 milioane (si 53 de suflete cand esti langa MC, ca pana jos langa metrou mai ne inmultim cu inca vreo 500-1000 de altii) iti vine sa o iei pe campii si sa te duci intr`o chilie pe marginea unei prapastii. Si hai ca daca suntem multi si nu trebuie sa intram in contact unii cu altii ar fii cum ar mai fii. Dar sa incepi sa te inghesui in metrou cu coatele, picioarele, laptopurile, caciulile si alte alea, e penibil. O sa inceapa sa angajeze oameni ca la indieni/chinezi care sa se ocupe cu penetrarea (inghesuirea) cator mai multi cetateni (animale) in metrourile moi si ude (transpirate). Plus ca jegosul ala infect care conduce atelajul si care vede ca lumea inca nu a coborat / urcat / asteapta in usi si nu se impinge ca vitele, inchide usa. Sper sa isi bage butonul ala de il apasa prin uretra pana cand ajunge sa ii fie piatra la rinichi.
O reprezentare a peronului spre pipera, ora 8 30 aprox, 5 secunde dupa ce metroul a plecat full ochi din statie. Asa ceva? Suntem prea multi. Sparta rullz!
Uploaded with ImageShack.us
Saturday, December 3, 2011
Biserica la romani
Mergi prin parcarea de la un supermarket din Bucuresti, pe jos, tragand a jale si in sictir de punga de plastic, cumparata cu taxa de 0.13 bani, umpluta cu de-ale gurii. Eu fiind pe jos. Vezi o masina care se aproprie incet incet cu 2 ocupanti in masina.
Ca la un semn, probabil unul divin, cei 2 incep sa isi faca cruci. Masina trece pe langa mine si eu ma opresc socat de ce am vazut. Ma intorc. In spate un anunt publicitar de 10 pe 30m cu diferite firme. In dreapta masini parcate, in stanga la fel, in fata alte magazine.
Probabil era slujba de la ora 6, din a 230-a zi a anului, in numele vestitului apostol Ion or something, pe binecunoscutul program radio Vocea Evangheliei.
Doamne Ajuta si ne pazeste!
-----------------------------------
Nu inteleg cum de compatriotii nostrii de la putere nu recurg mai mult la aceasta institutie pentru prostire in masa. Sau poate ca o fac deja dar nu imi dau eu seama. Cum poti sa te imbulzesti cu miile (asta dupa ce ai indurat 1 saptamana de stat pe asfalt la -20 de grade) la nu stiu ce moaste, intru contopirea la nivel molecular cu "o mana" de oase descompuse, pastrate cu atentie si grija intr-un "see through" cosciug. Si mai apoi sa si speri ca pentru ceea ce ai facut, vei fi rasplatit cu sanatate, viata lunga, eventual o intretinere mai mica si mai multe retete compensate. Trebuie sa fi tripat.
Si daca iti permiti sa ii zici unui popa, care iti zice cu nesimtire si tupeu: "500 ron" pentru 10 minute de dat din gura, ca e nesimtit, iti sare opinia publica in cap. Ca esti diavolul, ca nu il simti pe Dumnezeu, ca ar trebui sa faci 47 de rugaciuni pe minut si poate o sa te pui bine cu Sefu`. Si in tot acest timp ea face copii?! Ea, o maica stareta?! Gemeni! Probabil si acesta a fost un semn de recunostinta al lui Doamne Doamne pentru timpul depus in serviciul Lui.
P.S. A nu se intelege ca am ceva cu oamenii credinciosi, care mai dau si o fuga pe la biserica. Fiecare doarme cu el si cum isi asterne.
Si "missy" din stirea de mai sus este reprezentativa pentru aceasta institutie. Dar all is good ca pana la urma, faci ce zice popa, nu ce face el, nu?
Ca la un semn, probabil unul divin, cei 2 incep sa isi faca cruci. Masina trece pe langa mine si eu ma opresc socat de ce am vazut. Ma intorc. In spate un anunt publicitar de 10 pe 30m cu diferite firme. In dreapta masini parcate, in stanga la fel, in fata alte magazine.
Probabil era slujba de la ora 6, din a 230-a zi a anului, in numele vestitului apostol Ion or something, pe binecunoscutul program radio Vocea Evangheliei.
Doamne Ajuta si ne pazeste!
-----------------------------------
Nu inteleg cum de compatriotii nostrii de la putere nu recurg mai mult la aceasta institutie pentru prostire in masa. Sau poate ca o fac deja dar nu imi dau eu seama. Cum poti sa te imbulzesti cu miile (asta dupa ce ai indurat 1 saptamana de stat pe asfalt la -20 de grade) la nu stiu ce moaste, intru contopirea la nivel molecular cu "o mana" de oase descompuse, pastrate cu atentie si grija intr-un "see through" cosciug. Si mai apoi sa si speri ca pentru ceea ce ai facut, vei fi rasplatit cu sanatate, viata lunga, eventual o intretinere mai mica si mai multe retete compensate. Trebuie sa fi tripat.
Si daca iti permiti sa ii zici unui popa, care iti zice cu nesimtire si tupeu: "500 ron" pentru 10 minute de dat din gura, ca e nesimtit, iti sare opinia publica in cap. Ca esti diavolul, ca nu il simti pe Dumnezeu, ca ar trebui sa faci 47 de rugaciuni pe minut si poate o sa te pui bine cu Sefu`. Si in tot acest timp ea face copii?! Ea, o maica stareta?! Gemeni! Probabil si acesta a fost un semn de recunostinta al lui Doamne Doamne pentru timpul depus in serviciul Lui.
P.S. A nu se intelege ca am ceva cu oamenii credinciosi, care mai dau si o fuga pe la biserica. Fiecare doarme cu el si cum isi asterne.
Si "missy" din stirea de mai sus este reprezentativa pentru aceasta institutie. Dar all is good ca pana la urma, faci ce zice popa, nu ce face el, nu?
Friday, December 2, 2011
Generatia PRO ?
Asa ceva? Luandu-mi o bine-meritata pauza am zis sa rasfoiesc feisbukul. Din "do you know this one?" in "how about this one?" am dat peste ce o sa vedeti mai jos.
Mort sa fii, daca ai smartphone cu trafic de date inclus si buton feisbuk nimic nu mai conteaza. Câtä bascalie, câtä nevoie de bagare de seama, câtä plangere de mila, câtä ipocrizie, câtä penibilitate, câtä lipsa de decenta, câtä proasta crestere, câtä PROSTIE. Câtä? Multa!
Mort sa fii, daca ai smartphone cu trafic de date inclus si buton feisbuk nimic nu mai conteaza. Câtä bascalie, câtä nevoie de bagare de seama, câtä plangere de mila, câtä ipocrizie, câtä penibilitate, câtä lipsa de decenta, câtä proasta crestere, câtä PROSTIE. Câtä? Multa!
Subscribe to:
Posts (Atom)