Una peste alta, mai frumos decat am crezut. Nu stiu ce se face, unde si cu cine, dar eu sunt multumit ca am putut sa fiu cu cele mai importante persoane din viata mea.
(in ordinea intamplarii)
Prietenii mei din Buc si cu piticul lor; cu brad, colinde, Mos Craciun, carnati, wiskey, cadouri pentru toata lumea, rumy pana dimineata.
Parintii mei; cu "brad", cadouri, mancare buna, filme 3d, liniste.
Ea; cu plimbare, amintiri, sentimente. Cu 6 ani plini. Nici nu imi dau seama cand au trecut. Parca ieri ieseam cu ea prima oara si o lasam pe saraca amanet pentru a impinge o Dacia 1310 ramasa fara baterie la vale. Parca ieri faceam primul, asa zis, salariu (bacsis) si ii luam fetii o bratara. Parca ieri am mers cu cortul, cu masina, cu masina, cu alta masina, cu cortul iar, pe stadion, la munte, la padure, la shaorma, la pizza. Parca ieri ne vedeam la liceu, chiuleam de la ore, o duceam acasa, vorbeam la telefon, vorbeam pe messenger, ieseam la plimbare, vorbeam pe messenger, vorbeam la telefon, dadeam bipuri si mesaje, toate intr-o zi. Si nu ne ajungeau 24 de ore niciodata. Parca ieri era ziua ei, majoratul, si eu o dau in bara cu o declaratie de dragoste, sa ii zicem, macar, nu tocmai reusita. Si parca ieri, in aceeasi zi dupa un an, cand plecam fara sa iau acel lucru important, mintea!, nestiind ca o sa fie ultima oara. Au trecut 5 ani.
Cine ea? Ea care, din pacate, nu mai este "ea". Ea este "ea", dar eu nu mai sunt "el".
No comments:
Post a Comment