De mult tot vreau sa scriu si nu o fac. Mi s-au intamplat multe, care am zis ca merita impartasite, dar am uitat sa vi le transmit.
Pe scurt, mi-am luat bocanci (eu, care de 5-6 ani am numai adidasi), am cazut cu ei pe 10 scari ca-n filme (ma doare spatele de o saptamana ca pe mosi), dezapezesc, astept o ora - dezapezesc iar (mi s-a luat cu zapada asta), m-am apucat sa citesc (o carte recomandata de o prietena) si visez toate porcariile.
Intr-o seara am visat ca eram un om al strazii si ca m`au kidnapped unii. De ce? pentru ca fiind singur pe lume, nimeni nu o sa notice.. Si m-am trezit in China, in nu stiu ce regiune. Problema e ca fiind asa de speriat, m-am trezit si am scris in telefon regiunea unde (in vis) am fost dus : "Err Sin Tao Goo, China".
Aseara, pe langa faptul ca ma bateau/omorau/fugareau unii, ceea ce e deja e la ordinea zilei, imi aduc aminte ca am visat mucigai. Goagle ->
MUCEGAI
aspecte uitate, trecute, amintiri neplacute, conditii dificile, greu de suportat, lipsuri materiale, lipsa de orizont, nevoie de adaptare in orice situatie, frustrari. Lectii neinvatate din trecut, rani ale tale sau provocate altora care sunt inca in sufletul tau.
Am nevoie de un psiholog sau de un psihiatru... sau de amandoi.
Monday, February 13, 2012
Sunday, January 8, 2012
Inceput de Ianuarie
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, aproape 1 an. Ma gandeam acum cateva zile ca o data cu trecerea timpului si persoanele de prin jurul meu au disparut - prieteni / cunostinte, nu ma refer la altceva. Nu neaparat persoane de gen masculin, pentru ca nu prea sunt pe gustul meu ca sa zic asa, dar cu precadere sexul frumos a plecat de langa mine.
Si nu prea inteleg de ce.. Bine, cu una nu nu m-am purtat calumea (zice ea, eu zic ca ea e nebuna), una a vrut prea multe, una mi`a zis ca nu i-a placut cum am prestat (trist nu?), una a facut un mostenitor, una e departe, alta e si ea departe si cam atat din ce stiu eu. Dar mai sunt cateva, 3-4 personaje, cu care pur si simplu nu am mai discutat. Ea n-a mai dat niciun semn, eu la fel. Acum, daca as vorbi cu persoana respectiva, primul lucru pe care as intreba-o ar fii "mai dai si tu un semn de viata, gen?". Si iti dai seama ca dupa treaba asta, toata discuta se duce pe apa sambetii.
Dar e de rahat. Ca na, acum mai am si eu ......... 1 persoana cu care vorbesc. Si cu ea cat sa vorbesc? In fiecare zi sa o stresez pe saraca fata cu problemele mele? Si uite asa nu prea o mai contactez nici pe tipa asta ca sa nu fiu un egoist egocentric. And i`m back to square one (one as in me alone).
In alta ordine de idei, vreau la munte, vreau sa ma dau cu placa, dar nu am cu cine sa merg. Si daca as merge, nu as merge in weekend. Vreau 2-3 zile, de luni pana miercuri, joi maxim. Merge careva?
La multi ani 2012! La multi ani Ion! La multi ani Ioana!
Si nu prea inteleg de ce.. Bine, cu una nu nu m-am purtat calumea (zice ea, eu zic ca ea e nebuna), una a vrut prea multe, una mi`a zis ca nu i-a placut cum am prestat (trist nu?), una a facut un mostenitor, una e departe, alta e si ea departe si cam atat din ce stiu eu. Dar mai sunt cateva, 3-4 personaje, cu care pur si simplu nu am mai discutat. Ea n-a mai dat niciun semn, eu la fel. Acum, daca as vorbi cu persoana respectiva, primul lucru pe care as intreba-o ar fii "mai dai si tu un semn de viata, gen?". Si iti dai seama ca dupa treaba asta, toata discuta se duce pe apa sambetii.
Dar e de rahat. Ca na, acum mai am si eu ......... 1 persoana cu care vorbesc. Si cu ea cat sa vorbesc? In fiecare zi sa o stresez pe saraca fata cu problemele mele? Si uite asa nu prea o mai contactez nici pe tipa asta ca sa nu fiu un egoist egocentric. And i`m back to square one (one as in me alone).
In alta ordine de idei, vreau la munte, vreau sa ma dau cu placa, dar nu am cu cine sa merg. Si daca as merge, nu as merge in weekend. Vreau 2-3 zile, de luni pana miercuri, joi maxim. Merge careva?
La multi ani 2012! La multi ani Ion! La multi ani Ioana!
Monday, December 26, 2011
Craciun 25 Decembrie 2011
Una peste alta, mai frumos decat am crezut. Nu stiu ce se face, unde si cu cine, dar eu sunt multumit ca am putut sa fiu cu cele mai importante persoane din viata mea.
(in ordinea intamplarii)
Prietenii mei din Buc si cu piticul lor; cu brad, colinde, Mos Craciun, carnati, wiskey, cadouri pentru toata lumea, rumy pana dimineata.
Parintii mei; cu "brad", cadouri, mancare buna, filme 3d, liniste.
Ea; cu plimbare, amintiri, sentimente. Cu 6 ani plini. Nici nu imi dau seama cand au trecut. Parca ieri ieseam cu ea prima oara si o lasam pe saraca amanet pentru a impinge o Dacia 1310 ramasa fara baterie la vale. Parca ieri faceam primul, asa zis, salariu (bacsis) si ii luam fetii o bratara. Parca ieri am mers cu cortul, cu masina, cu masina, cu alta masina, cu cortul iar, pe stadion, la munte, la padure, la shaorma, la pizza. Parca ieri ne vedeam la liceu, chiuleam de la ore, o duceam acasa, vorbeam la telefon, vorbeam pe messenger, ieseam la plimbare, vorbeam pe messenger, vorbeam la telefon, dadeam bipuri si mesaje, toate intr-o zi. Si nu ne ajungeau 24 de ore niciodata. Parca ieri era ziua ei, majoratul, si eu o dau in bara cu o declaratie de dragoste, sa ii zicem, macar, nu tocmai reusita. Si parca ieri, in aceeasi zi dupa un an, cand plecam fara sa iau acel lucru important, mintea!, nestiind ca o sa fie ultima oara. Au trecut 5 ani.
Cine ea? Ea care, din pacate, nu mai este "ea". Ea este "ea", dar eu nu mai sunt "el".
(in ordinea intamplarii)
Prietenii mei din Buc si cu piticul lor; cu brad, colinde, Mos Craciun, carnati, wiskey, cadouri pentru toata lumea, rumy pana dimineata.
Parintii mei; cu "brad", cadouri, mancare buna, filme 3d, liniste.
Ea; cu plimbare, amintiri, sentimente. Cu 6 ani plini. Nici nu imi dau seama cand au trecut. Parca ieri ieseam cu ea prima oara si o lasam pe saraca amanet pentru a impinge o Dacia 1310 ramasa fara baterie la vale. Parca ieri faceam primul, asa zis, salariu (bacsis) si ii luam fetii o bratara. Parca ieri am mers cu cortul, cu masina, cu masina, cu alta masina, cu cortul iar, pe stadion, la munte, la padure, la shaorma, la pizza. Parca ieri ne vedeam la liceu, chiuleam de la ore, o duceam acasa, vorbeam la telefon, vorbeam pe messenger, ieseam la plimbare, vorbeam pe messenger, vorbeam la telefon, dadeam bipuri si mesaje, toate intr-o zi. Si nu ne ajungeau 24 de ore niciodata. Parca ieri era ziua ei, majoratul, si eu o dau in bara cu o declaratie de dragoste, sa ii zicem, macar, nu tocmai reusita. Si parca ieri, in aceeasi zi dupa un an, cand plecam fara sa iau acel lucru important, mintea!, nestiind ca o sa fie ultima oara. Au trecut 5 ani.
Cine ea? Ea care, din pacate, nu mai este "ea". Ea este "ea", dar eu nu mai sunt "el".
Tuesday, December 20, 2011
Orient, inca unul
A ajuns Mos Gerila cu Posta Romana cu un cadou pentru .. "mosu". L-am cautat ceva timp, l-am gasit pana la urma in SUA, l-am platit via PayPal, comandat via eBay si a venit de curand.
A fost primul ceas in adevaratul sens al cuvantului pe care l-am avut. L-am primit de ziua mea, cred ca undeva la 17-18 ani (tata il avea de pe la sfarsitul anilor `90). Binenteles ca am reusit sa ii sparg ecranul de cristal. A fost reparat grotesc, fiind pus un geam din plastic si lipit oribil. Normal ca a ajuns intr-un dulap alaturi de un Atlantic vechi; nu a mai fost purtat.
Happy :)
A fost primul ceas in adevaratul sens al cuvantului pe care l-am avut. L-am primit de ziua mea, cred ca undeva la 17-18 ani (tata il avea de pe la sfarsitul anilor `90). Binenteles ca am reusit sa ii sparg ecranul de cristal. A fost reparat grotesc, fiind pus un geam din plastic si lipit oribil. Normal ca a ajuns intr-un dulap alaturi de un Atlantic vechi; nu a mai fost purtat.
Happy :)
Friday, December 9, 2011
Ceva ciudat.. si o plimbare cu metroul
Ti s-a intamplat sa vrei sa fii intr-un fel anume (cazul de fata "sociabil") dar sa nu poti sa fii asa? Deloc, de nicio culoare, niet, canci, zero.
Am avut, sa ii zicem, ocazia, sa imi pun la munca aceasta calitate prin nevoie, nu prin vointa proprie - am avut un training in frumoasa "regiune" pipera. Si am avut ocazia sa fiu langa o persoana intr-adevar sociabila. Un tip. Care era foarte cautat, ca si persoana de contact, de varii persoane si pentru varii motive. In principiu nimic deosebit, small talk. Un "Ce faci?", un "hai la o cafea", o vrajeala cu o "bagaboanta" din cand in cand, ca asa ii sta bine unui barbat, etc, etc.
Eu nu pot. Chiar nu pot. As vrea, dar nu pot. Am putut odata. As vrea, dar nu pot si nu vreau sa pot cred. Daca nu zici "ceva" nu ma intereseaza. Simplu, sec. Si cum pe planeta mea exista alb si negru si deloc gri, am decis, poate pentru o inca o data, sa iau masuri. Inchid conturi, am inceput cu Facebuk care produce o dependenta mai agresiva decat cea de tutun si care ar merita studiata, si cred ca voi continua cu telefonul personal. Cred ca e cazul.
In alta ordine de idei, venind vorba de cursul de la pipera: eu recunosc ca am fost "cacat" in masina. Paine iau cu masina, gunoiul nu am cum sa il duc cu masina plus ca se si impute ca altfel asa as face, oricum, oricand, orice cu masina! Am zis sa nu fiu nebun sa stau 2 ore bara la bara pana in pipera din militari, de la 7 la 9, si am ales metroul. Cea mai mare greseala! Cred ca doar la coada la fasole si carnati, moastele Sf Parascheva, deschidere de Penni sau Lidahl intr-un sat uitat de lume fara electricitate, si/sau mai stiu eu ce alte "traditii" d`aste in stilul caracterestic al lui homo sapiens de pe aceste meleaguri gasesti atat puhoi de lume.
Ba, multi! Multi rau! Si cand treci pe la Unirii si mai vezi confirmarea ca suntem 7 milioane (si 53 de suflete cand esti langa MC, ca pana jos langa metrou mai ne inmultim cu inca vreo 500-1000 de altii) iti vine sa o iei pe campii si sa te duci intr`o chilie pe marginea unei prapastii. Si hai ca daca suntem multi si nu trebuie sa intram in contact unii cu altii ar fii cum ar mai fii. Dar sa incepi sa te inghesui in metrou cu coatele, picioarele, laptopurile, caciulile si alte alea, e penibil. O sa inceapa sa angajeze oameni ca la indieni/chinezi care sa se ocupe cu penetrarea (inghesuirea) cator mai multi cetateni (animale) in metrourile moi si ude (transpirate). Plus ca jegosul ala infect care conduce atelajul si care vede ca lumea inca nu a coborat / urcat / asteapta in usi si nu se impinge ca vitele, inchide usa. Sper sa isi bage butonul ala de il apasa prin uretra pana cand ajunge sa ii fie piatra la rinichi.
O reprezentare a peronului spre pipera, ora 8 30 aprox, 5 secunde dupa ce metroul a plecat full ochi din statie. Asa ceva? Suntem prea multi. Sparta rullz!
Uploaded with ImageShack.us
Am avut, sa ii zicem, ocazia, sa imi pun la munca aceasta calitate prin nevoie, nu prin vointa proprie - am avut un training in frumoasa "regiune" pipera. Si am avut ocazia sa fiu langa o persoana intr-adevar sociabila. Un tip. Care era foarte cautat, ca si persoana de contact, de varii persoane si pentru varii motive. In principiu nimic deosebit, small talk. Un "Ce faci?", un "hai la o cafea", o vrajeala cu o "bagaboanta" din cand in cand, ca asa ii sta bine unui barbat, etc, etc.
Eu nu pot. Chiar nu pot. As vrea, dar nu pot. Am putut odata. As vrea, dar nu pot si nu vreau sa pot cred. Daca nu zici "ceva" nu ma intereseaza. Simplu, sec. Si cum pe planeta mea exista alb si negru si deloc gri, am decis, poate pentru o inca o data, sa iau masuri. Inchid conturi, am inceput cu Facebuk care produce o dependenta mai agresiva decat cea de tutun si care ar merita studiata, si cred ca voi continua cu telefonul personal. Cred ca e cazul.
In alta ordine de idei, venind vorba de cursul de la pipera: eu recunosc ca am fost "cacat" in masina. Paine iau cu masina, gunoiul nu am cum sa il duc cu masina plus ca se si impute ca altfel asa as face, oricum, oricand, orice cu masina! Am zis sa nu fiu nebun sa stau 2 ore bara la bara pana in pipera din militari, de la 7 la 9, si am ales metroul. Cea mai mare greseala! Cred ca doar la coada la fasole si carnati, moastele Sf Parascheva, deschidere de Penni sau Lidahl intr-un sat uitat de lume fara electricitate, si/sau mai stiu eu ce alte "traditii" d`aste in stilul caracterestic al lui homo sapiens de pe aceste meleaguri gasesti atat puhoi de lume.
Ba, multi! Multi rau! Si cand treci pe la Unirii si mai vezi confirmarea ca suntem 7 milioane (si 53 de suflete cand esti langa MC, ca pana jos langa metrou mai ne inmultim cu inca vreo 500-1000 de altii) iti vine sa o iei pe campii si sa te duci intr`o chilie pe marginea unei prapastii. Si hai ca daca suntem multi si nu trebuie sa intram in contact unii cu altii ar fii cum ar mai fii. Dar sa incepi sa te inghesui in metrou cu coatele, picioarele, laptopurile, caciulile si alte alea, e penibil. O sa inceapa sa angajeze oameni ca la indieni/chinezi care sa se ocupe cu penetrarea (inghesuirea) cator mai multi cetateni (animale) in metrourile moi si ude (transpirate). Plus ca jegosul ala infect care conduce atelajul si care vede ca lumea inca nu a coborat / urcat / asteapta in usi si nu se impinge ca vitele, inchide usa. Sper sa isi bage butonul ala de il apasa prin uretra pana cand ajunge sa ii fie piatra la rinichi.
O reprezentare a peronului spre pipera, ora 8 30 aprox, 5 secunde dupa ce metroul a plecat full ochi din statie. Asa ceva? Suntem prea multi. Sparta rullz!
Uploaded with ImageShack.us
Subscribe to:
Posts (Atom)