Atat putem, atat avem.

Munca, munca si iar munca.
Asa ca deschizi si tu un Firefox si arunci un ochi pe niscaiva stiri.

Vad o stire interesanta despre 3 eleve (14 - 15 ani) care au revolutionat stiinta cu un generator electric care functioneaza pe urina. Stirea este mult mai ampla si prezinta mai multi tineri cu proiecte geniale, prezentate si awarded la Google Science Fair. Avand in vedere ca nu le am cu cititul, m`am bucurat teribil ca aveau cateva filmulete de pe youtube si am putut sa ma uit la poze si sa ascult. Foarte foarte interesant. S-au terminat pozele si am zis sa mai caut un articol.

Vad in stanga un link catre o stire cu un politist si cu o pitzipoanca care se babardesc pe undeva, si binenteles filmati printr`o camera ascunsa. In prima faza am trecut peste dar ca orice bizar m`am intors si am dat click. Stirea e idioata, la fel si subiectul ei.

Ce m`a frapat e faptul ca la stirea cu sexul, interzis celor sub 18 ani bla bla, sunt 97 de like`uri si 17 comments, pe cand la cel despre tehnologie 1 like si niciun comentator.

Mortii masii, oricat ne`am cahca pe noi ca suntem miezu`, suntem niste bizari, atrasi doar de penibil, scandal, tzatze, dive cu buzele artificiale si mai stiu eu. Atat putem, atat meritam.

Postam din nou..

De ce nu? Am uitat de bloguletul asta si e cazul sa mai ridicam praful de aici.

Ce am mai facut intre timp? M`am dus si la psiholog si nu am rezolvat nimic. Recunosc ca am fost doar 1 data - o sedinta de o ora - si .. atat. Chiar nimic. M-a intrebat cateva chestii, eu am raspuns sincer - la naiba daca tot eram acolo macar sa ii zic femeii toate cele - s`a uitat lung la mine si mi`a zis sa vin si data viitoare. Eu crezand ca vrea sa ma cazeze intr`o incapere captusita nu am mai venit.

In rest, munca merge in continuare, masinile le tot schimb dupa ce pierd enorm de multi bani cu ele - la ultimul calcul (1 an cu exa) am bagat undeva la 3K euro, care s`au dus pe apa sambetei.

De vreo saptamana ma chinui sa citesc "ce spui dupa buna ziua" al lui Berne si nu mi`am facut timp de ea. Dar a fost horror la munca; a si aseara ma suna unu din Front Office la ora 4 dimineata sa ma intrebe daca stiu ceva de un server. Just like that. Zic: prietene tu esti pe etnobotanice? Ma suni la ora aia doar sa ma intrebi unde sa iti faci ticket, incopmetent cu drept de vot si plin de spermatozoizi cu cine s`o inmulti cu tine.

Zicala din seara asta: mama prostilor e tot timpul bortoasa.
Si o melodie.
Enjoy

Vise

De mult tot vreau sa scriu si nu o fac. Mi s-au intamplat multe, care am zis ca merita impartasite, dar am uitat sa vi le transmit.
Pe scurt, mi-am luat bocanci (eu, care de 5-6 ani am numai adidasi), am cazut cu ei pe 10 scari ca-n filme (ma doare spatele de o saptamana ca pe mosi), dezapezesc, astept o ora - dezapezesc iar (mi s-a luat cu zapada asta), m-am apucat sa citesc (o carte recomandata de o prietena) si visez toate porcariile.

Intr-o seara am visat ca eram un om al strazii si ca m`au kidnapped unii. De ce? pentru ca fiind singur pe lume, nimeni nu o sa notice.. Si m-am trezit in China, in nu stiu ce regiune. Problema e ca fiind asa de speriat, m-am trezit si am scris in telefon regiunea unde (in vis) am fost dus : "Err Sin Tao Goo, China".

Aseara, pe langa faptul ca ma bateau/omorau/fugareau unii, ceea ce e deja e la ordinea zilei, imi aduc aminte ca am visat mucigai. Goagle ->

MUCEGAI
aspecte uitate, trecute, amintiri neplacute, conditii dificile, greu de suportat, lipsuri materiale, lipsa de orizont, nevoie de adaptare in orice situatie, frustrari. Lectii neinvatate din trecut, rani ale tale sau provocate altora care sunt inca in sufletul tau.

Am nevoie de un psiholog sau de un psihiatru... sau de amandoi.

Inceput de Ianuarie

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, aproape 1 an. Ma gandeam acum cateva zile ca o data cu trecerea timpului si persoanele de prin jurul meu au disparut - prieteni / cunostinte, nu ma refer la altceva. Nu neaparat persoane de gen masculin, pentru ca nu prea sunt pe gustul meu ca sa zic asa, dar cu precadere sexul frumos a plecat de langa mine.

Si nu prea inteleg de ce.. Bine, cu una nu nu m-am purtat calumea (zice ea, eu zic ca ea e nebuna), una a vrut prea multe, una mi`a zis ca nu i-a placut cum am prestat (trist nu?), una a facut un mostenitor, una e departe, alta e si ea departe si cam atat din ce stiu eu. Dar mai sunt cateva, 3-4 personaje, cu care pur si simplu nu am mai discutat. Ea n-a mai dat niciun semn, eu la fel. Acum, daca as vorbi cu persoana respectiva, primul lucru pe care as intreba-o ar fii "mai dai si tu un semn de viata, gen?". Si iti dai seama ca dupa treaba asta, toata discuta se duce pe apa sambetii.

Dar e de rahat. Ca na, acum mai am si eu ......... 1 persoana cu care vorbesc. Si cu ea cat sa vorbesc? In fiecare zi sa o stresez pe saraca fata cu problemele mele? Si uite asa nu prea o mai contactez nici pe tipa asta ca sa nu fiu un egoist egocentric. And i`m back to square one (one as in me alone).

In alta ordine de idei, vreau la munte, vreau sa ma dau cu placa, dar nu am cu cine sa merg. Si daca as merge, nu as merge in weekend. Vreau 2-3 zile, de luni pana miercuri, joi maxim. Merge careva?

La multi ani 2012! La multi ani Ion! La multi ani Ioana!

Craciun 25 Decembrie 2011

Una peste alta, mai frumos decat am crezut. Nu stiu ce se face, unde si cu cine, dar eu sunt multumit ca am putut sa fiu cu cele mai importante persoane din viata mea.

(in ordinea intamplarii)

Prietenii mei din Buc si cu piticul lor; cu brad, colinde, Mos Craciun, carnati, wiskey, cadouri pentru toata lumea, rumy pana dimineata.

Parintii mei; cu "brad", cadouri, mancare buna, filme 3d, liniste.

Ea; cu plimbare, amintiri, sentimente. Cu 6 ani plini. Nici nu imi dau seama cand au trecut. Parca ieri ieseam cu ea prima oara si o lasam pe saraca amanet pentru a impinge o Dacia 1310 ramasa fara baterie la vale. Parca ieri faceam primul, asa zis, salariu (bacsis) si ii luam fetii o bratara. Parca ieri am mers cu cortul, cu masina, cu masina, cu alta masina, cu cortul iar, pe stadion, la munte, la padure, la shaorma, la pizza. Parca ieri ne vedeam la liceu, chiuleam de la ore, o duceam acasa, vorbeam la telefon, vorbeam pe messenger, ieseam la plimbare, vorbeam pe messenger, vorbeam la telefon, dadeam bipuri si mesaje, toate intr-o zi. Si nu ne ajungeau 24 de ore niciodata. Parca ieri era ziua ei, majoratul, si eu o dau in bara cu o declaratie de dragoste, sa ii zicem, macar, nu tocmai reusita. Si parca ieri, in aceeasi zi dupa un an, cand plecam fara sa iau acel lucru important, mintea!, nestiind ca o sa fie ultima oara. Au trecut 5 ani.

Cine ea? Ea care, din pacate, nu mai este "ea". Ea este "ea", dar eu nu mai sunt "el".